Durerea de spate este foarte frecventă, mai ales după vârsta de 50–60 de ani. Uneori însă, problema nu se limitează la coloană. Atunci când spațiul prin care trec nervii se îngustează, aceștia pot fi comprimați și pot apărea dureri în picioare, amorțeli, slăbiciune sau dificultăți la mers.
Această afecțiune se numește stenoză de canal vertebral.
Ce este stenoza de canal vertebral?
Coloana vertebrală este alcătuită din vertebre suprapuse. În interiorul lor există un spațiu numit canal vertebral, prin care trec măduva spinării și structurile nervoase.
Atunci când acest spațiu devine prea îngust, nervii nu mai au suficient loc și pot fi comprimați.
Stenoza poate apărea în mai multe regiuni ale coloanei, însă cele mai importante sunt:
- stenoza lombară, localizată în partea inferioară a spatelui;
- stenoza cervicală, localizată la nivelul gâtului.
Stenoza lombară este foarte frecventă la persoanele în vârstă și reprezintă una dintre cauzele importante ale dificultăților de mers.
De ce apare stenoza?
Cel mai frecvent, stenoza apare prin uzura progresivă a coloanei vertebrale.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă pot apărea mai multe modificări simultan.
Discurile intervertebrale se degradează
Discurile dintre vertebre își pierd treptat apa și elasticitatea. Ele se pot tasa sau pot protruziona către canalul vertebral.
Apar osteofite
Artroza coloanei poate determina formarea unor excrescențe osoase, numite popular „ciocuri”, care pot ocupa o parte din spațiul destinat nervilor.
Articulațiile coloanei se măresc
Articulațiile posterioare ale vertebrelor pot deveni artrozice și hipertrofiate, contribuind la îngustarea canalului.
Ligamentele se pot îngroșa
În special ligamentul galben se poate hipertrofia odată cu procesul degenerativ și poate împinge spre interiorul canalului.
Vertebrele se pot deplasa
În spondilolistezis, o vertebră alunecă față de cealaltă și poate reduce suplimentar spațiul disponibil pentru nervi.
De multe ori, pacientul nu are o singură cauză, ci o combinație a acestor modificări.
Ce simptome produce stenoza lombară?
Un simptom foarte caracteristic este claudicația neurogenă.
Pacientul poate spune:
„Pot să merg numai 200–300 de metri, apoi mă dor sau îmi amorțesc picioarele și trebuie să mă opresc.”
După ce stă jos câteva minute sau se apleacă înainte, simptomele se ameliorează și poate porni din nou.
Unii pacienți observă chiar că pot merge mai ușor împingând un cărucior de cumpărături, deoarece poziția ușor aplecată înainte mărește temporar spațiul canalului vertebral.
Pot apărea:
- durere lombară;
- durere care coboară într-unul sau în ambele picioare;
- amorțeli și furnicături;
- senzație de greutate în picioare;
- arsuri sau senzații neobișnuite;
- slăbiciune musculară;
- crampe;
- scăderea distanței pe care pacientul o poate parcurge;
- dezechilibru sau nesiguranță la mers.
Un aspect important este că severitatea de pe RMN nu corespunde întotdeauna perfect cu simptomele. Unele persoane pot avea stenoză importantă imagistic, dar simptome moderate, iar altele pot fi foarte limitate funcțional.
Cum se deosebește claudicația neurogenă de cea vasculară?
Durerea de picioare la mers nu înseamnă întotdeauna stenoză lombară.
În boala arterială periferică apare claudicația vasculară, provocată de circulația insuficientă către musculatura membrelor inferioare.
În stenoza lombară, durerea este influențată frecvent de poziția coloanei și se ameliorează la șezut sau la aplecarea înainte.
În claudicația vasculară, oprirea efortului este de obicei elementul principal care ameliorează simptomele.
Uneori cele două afecțiuni pot exista simultan, mai ales la pacienții vârstnici, diabetici sau fumători.
Ce simptome produce stenoza cervicală?
Stenoza cervicală poate fi mai periculoasă deoarece la nivelul gâtului se află măduva spinării.
Pot apărea:
- amorțeli ale mâinilor;
- scăderea îndemânării;
- pacientul scapă obiectele din mână;
- dificultăți la încheierea nasturilor;
- tulburări de mers;
- rigiditatea picioarelor;
- dezechilibru;
- slăbiciune la nivelul brațelor sau picioarelor.
Atunci când stenoza cervicală comprimă măduva spinării apare mielopatia cervicală, care necesită evaluare de specialitate.
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticul nu trebuie pus numai după RMN.
Medicul trebuie să coreleze:
simptomele pacientului + examenul neurologic + investigațiile imagistice.
RMN-ul coloanei
Este investigația cea mai utilă deoarece arată:
- canalul vertebral;
- discurile;
- ligamentele;
- rădăcinile nervoase;
- zonele de compresie.
CT-ul
Este foarte util pentru evaluarea structurilor osoase și poate fi deosebit de important la pacienții care au fost deja operați și au șuruburi sau alte materiale de stabilizare.
Radiografiile dinamice
Radiografiile efectuate în flexie și extensie pot arăta dacă există instabilitate între vertebre.
EMG-ul
În anumite cazuri, electromiografia poate ajuta la diferențierea unei radiculopatii de o neuropatie periferică sau de alte afecțiuni neurologice.
Toate stenozele trebuie operate?
Nu.
Prezența stenozei pe RMN nu reprezintă automat indicație chirurgicală.
Decizia se bazează în primul rând pe simptome și pe afectarea funcțională.
Dacă pacientul are simptome ușoare sau moderate și nu prezintă deficit neurologic progresiv, se poate începe cu tratament conservator.
Tratamentul medicamentos
Medicamentele nu pot „lărgi” canalul vertebral.
Rolul lor este de a reduce durerea și inflamația asociată compresiei nervoase.
În funcție de situație, medicul poate utiliza:
- analgezice;
- antiinflamatoare;
- medicamente pentru durerea neuropată;
- în anumite situații, cure scurte de corticosteroizi;
- alte tratamente simptomatice.
Este important de înțeles că aceste medicamente tratează simptomele, nu cauza mecanică a stenozei.
Kinetoterapia și recuperarea medicală
Recuperarea este foarte importantă, mai ales în formele ușoare și moderate.
Programul trebuie adaptat fiecărui pacient și poate urmări:
- întărirea musculaturii abdominale și paravertebrale;
- creșterea mobilității;
- îmbunătățirea echilibrului;
- corectarea posturii;
- creșterea progresivă a toleranței la mers.
Repausul prelungit la pat nu este, în general, o soluție bună.
Activitatea fizică trebuie păstrată atât cât permite starea pacientului.
Infiltrațiile epidurale
În anumite cazuri se pot efectua infiltrații epidurale sau periradiculare cu medicamente antiinflamatoare.
Acestea pot diminua inflamația din jurul nervului și pot reduce durerea pentru o perioadă.
Trebuie însă cunoscut faptul că infiltrația nu înlătură osul, ligamentul hipertrofiat sau discul care îngustează canalul.
Prin urmare, efectul poate fi temporar și rezultatele diferă de la un pacient la altul.
Când este recomandată operația?
Operația poate deveni necesară atunci când:
- durerea și dificultatea la mers devin importante;
- pacientul nu mai poate desfășura activitățile zilnice;
- tratamentul conservator nu mai controlează simptomele;
- apare slăbiciune musculară;
- deficitul neurologic se agravează;
- există compresie severă asupra structurilor nervoase.
Scopul intervenției este decompresia nervilor, adică mărirea spațiului disponibil în canalul vertebral.
În funcție de situație se pot utiliza diferite tehnici: decompresie clasică, microchirurgicală, tehnici minim invazive sau, atunci când există instabilitate, decompresie asociată cu stabilizare vertebrală.
Nu există o singură operație potrivită pentru toți pacienții.
Stenoza poate reapărea după operație?
Da.
Operația poate elibera nervii la nivelul tratat, însă nu oprește procesul natural de degenerare a coloanei.
În timp pot apărea:
- restenoză la nivelul operat;
- degenerarea nivelului vecin;
- artroză progresivă;
- instabilitate;
- spondilolistezis;
- fibroză postoperatorie.
La pacienții care au fost operați de mai multe ori, reevaluarea trebuie făcută cu atenție înaintea unei noi intervenții.
Uneori problema nu este pur și simplu „că s-a închis canalul din nou”, ci poate exista instabilitate sau boală a segmentului adiacent.
Poate fi prevenită stenoza?
Nu toate cazurile pot fi prevenite, deoarece îmbătrânirea și degenerarea coloanei sunt procese naturale.
Putem însă încerca să menținem coloana într-o stare cât mai bună prin:
- menținerea unei greutăți adecvate;
- mișcare regulată;
- musculatură abdominală și paravertebrală bine tonifiată;
- evitarea fumatului;
- tehnici corecte pentru ridicarea greutăților;
- tratarea osteoporozei atunci când aceasta există;
- controlul diabetului și al altor boli cronice;
- recuperare adecvată după intervențiile chirurgicale.
Nu există în prezent un medicament care să garanteze prevenirea reapariției stenozei după operație.
Când trebuie consultat rapid medicul?
Solicitați evaluare medicală rapidă atunci când apar:
- slăbiciune nouă sau progresivă a unui picior;
- dificultăți importante de mers;
- amorțeală extinsă;
- căderi repetate;
- probleme noi de control al urinei sau scaunului;
- amorțeală în regiunea perineală.
Ultimele simptome pot indica o compresie severă a nervilor și necesită evaluare de urgență.
Ideea importantă pentru pacient
Stenoza de canal vertebral nu înseamnă automat operație.
Există pacienți care pot fi controlați ani de zile prin tratament conservator și recuperare.
În schimb, atunci când compresia nervoasă produce limitarea severă a mersului, slăbiciune musculară sau alte deficite neurologice, evaluarea neurochirurgicală nu trebuie amânată.
Tratamentul trebuie ales individual, în funcție de simptome, examenul neurologic și imaginile RMN sau CT, nu numai după ceea ce scrie pe rezultatul unei investigații.
Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Diagnosticul și tratamentul trebuie stabilite individual de medic.