Dileme etice majore în neurologie
- Menținerea sau oprirea tratamentului de susținere a vieții
- Pacient în comă ireversibilă, status vegetativ persistent, moarte cerebrală vs. presiunea familiei de a continua tratamentele.
- Conflict între „nu prelungi inutil suferința” și „dreptul familiei la decizie”.
- Diagnostic de boli neurodegenerative progresive (ex. Alzheimer, SLA, Huntington)
- Cât de devreme spui diagnosticul?
- Cum protejezi pacientul de depresie/suicid, dar și cum îi respecți dreptul de a ști?
- Testarea genetică și riscul pentru rude
- Dacă afli că cineva are o mutație pentru o boală incurabilă, ai obligația să anunți rudele biologice? Sau păstrezi confidențialitatea absolută?
- Decizii privind tratamente experimentale
- Pacienți cu boli grave fără opțiuni standard – cât de departe mergi cu terapii insuficient validate?
- Unde e limita între „compasiune” și „experiment neetic”?
- Capacitatea de decizie a pacientului
- În boli precum demența, schizofrenia, epilepsia severă: când consideri că pacientul nu mai are discernământ?
- Cine decide în locul lui și cât de mult îi respecți dorințele anterioare?
- Confidențialitatea vs. siguranța publică
- Pacient cu epilepsie sau sincope care insistă să conducă.
- Raportezi autorităților (pentru a proteja vieți) sau păstrezi secretul medical?
- Utilizarea resurselor limitate
- Cine primește acces la reabilitare intensivă, la tratamente costisitoare, la tromboliză / trombectomie dacă resursele sunt puține?
- Prioritizezi șansele de recuperare sau principiul „primul venit, primul servit”?
- Eutanasia și suicidul asistat (în unele țări, legal parțial)
- Pacienți cu SLA avansată sau boli degenerative severe cer să li se oprească viața.
- Medicul neurolog este prins între compasiune și jurământul de a salva viața.
👉 În neurologie, dilemele sunt mai „aspre” decât în alte specialități, pentru că afectează identitatea, autonomia și personalitatea pacientului. Nu decizi doar despre un organ, ci despre mintea și ființa lui.
Scenariu clinic concret (ex. pacient cu SLA care cere oprirea tratamentului) –scenariu clinic și modul în care se abordează etic și medical într-un consiliu interdisciplinar.
🧑⚕️ Caz clinic – SLA avansată
- Pacient de 55 de ani, diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică de 3 ani.
- Boala a progresat: pacientul este tetraplegic, depinde complet de ventilație mecanică și alimentație pe sondă PEG.
- Cognitiv, este lucid și comunică prin dispozitiv ocular.
- Cere oprirea ventilației mecanice și declară: „Nu mai vreau să trăiesc așa.”
- Familia este împărțită: soția îi susține dorința, fiica se opune ferm.
🔹 Probleme etice ridicate
- Autonomia pacientului – are discernământ, deci dorința lui ar trebui respectată.
- Principiul non-maleficenței – medicul se întreabă dacă oprirea ventilației = a face rău.
- Beneficiența – continuarea tratamentului îi prelungește viața, dar fără calitate.
- Justiția – respectarea legii și a cadrului medical din țara respectivă (în România, eutanasia este interzisă).
🔹 Cum se abordează în consiliu interdisciplinar (etic + medical)
- Neurologul: confirmă stadiul bolii și prognosticul (ireversibil, progresiv).
- Medicul ATI: explică implicațiile tehnice ale opririi ventilației.
- Psihiatru: evaluează discernământul și exclude depresia severă ca factor decizional.
- Eticianul/Comisia de etică: discută conflictul între autonomia pacientului și cadrul legal.
- Familia: este implicată în decizie, dar nu poate înlocui voința pacientului lucid.
🔹 Posibile soluții (depinde de legislație)
- România / multe țări UE: oprirea voluntară a ventilației la cererea pacientului lucid este o zonă gri → în practică se acceptă uneori limitarea tratamentelor inutile (nu inițiezi noi manevre invazive), dar nu întrerupi activ ventilația.
- Țări unde eutanasia este legală (ex. Olanda, Belgia, Canada parțial): pacientul ar putea solicita formal, cu procedură strictă.
🔹 Compromis etic în România
- Se intensifică îngrijirile paliative (sedare, controlul anxietății și dispneei).
- Se respectă principiul: *„nu prelungi inutil suferința, dar nici nu prov