Author: neurosmart

La pacienții cu vertij, recuperarea face parte din așa-numita reeducare vestibulară (vestibular rehabilitation therapy – VRT). Aceasta este un program personalizat de exerciții menite să ajute creierul să se adapteze la semnalele anormale venite din urechea internă și să reducă senzația de amețeală.

---

Principiile recuperării în vertij

• Se bazează pe neuroplasticitate: creierul învață să compenseze dezechilibrul dintre cele două aparate vestibulare.
• Exercițiile trebuie să fie repetate zilnic, adaptate toleranței pacientului.
• Necesită răbdare: ameliorarea apare progresiv, în câteva săptămâni.

---

Tipuri de exerciții recomandate

1. Exerciții de habituație (pentru amețeli declanșate de mișcare)

• Întoarceri lente și repetate ale capului stânga-dreapta, sus-jos.
• Aplecări înainte și revenire.
• Schimbări de poziție: din șezut în culcat, apoi ridicare.

2. Exerciții de stabilizare a privirii (VOR – reflexul vestibulo-ocular)

• Fixarea privirii pe un punct în față și mișcarea capului stânga-dreapta sau sus-jos.
• Ulterior, fixarea privirii pe un obiect în mișcare.

3. Exerciții de echilibru și mers

• Menținerea echilibrului în ortostatism cu ochii deschiși/închiși.
• Mers pe linie dreaptă.
• Ridicări pe vârfuri sau pe călcâie.
• Exerciții cu sprijin pe o suprafață instabilă (saltea moale).

4. Manevre speciale pentru vertij paroxistic pozițional benign (VPPB)

• Manevra Epley sau Semont – realizate de medic/kinetoterapeut pentru repoziționarea otoliților.

---

Alte recomandări în recuperare

• Evitarea imobilizării la pat – activitatea fizică ușoară ajută la adaptare.
• Hidratare bună și evitarea consumului excesiv de cafea, alcool, nicotină.
• Repetarea exercițiilor de mai multe ori pe zi (5–10 minute/sesiune).
• Supraveghere medicală dacă vertijul este sever sau asociat cu tulburări neurologice.

---

👉 În concluzie, recuperarea vestibulară cu exerciții de habituație, stabilizare a privirii și echilibru este esențială la pacienții cu vertij, iar în VPPB manevrele specifice pot aduce vindecare rapidă.

Program zilnic orientativ de recuperare pentru pacienții cu vertij

Iată un program zilnic orientativ de recuperare pentru pacienții cu vertij, care poate fi adaptat în funcție de toleranța fiecăruia:

---

🌅 Dimineața (după trezire, 10–15 minute)

• Exerciții de privire: fixează un punct pe perete și mișcă lent capul stânga-dreapta, apoi sus-jos (10–15 repetări fiecare).
• Exerciții de poziție: ridicare din pat → așezare pe margine → ridicare în picioare, repetat de 3–5 ori.
• Mers simplu: prin cameră, cu pași mai mari și privirea înainte (2–3 minute).

---

🕛 La prânz (10–15 minute)

• Exerciții de echilibru: stai în picioare cu picioarele apropiate, apoi cu ochii închiși câteva secunde (3–5 repetări).
• Mers pe linie: pe o bandă trasată imaginar pe podea, privirea înainte (2–3 minute).
• Exercițiu pe vârfuri și pe călcâie: ridică-te pe vârfuri, apoi pe călcâie (10 repetări).

---

🌙 Seara (10 minute, relaxare și antrenament vestibular)

• Exerciții de rotire a capului: mișcări lente, circulare, 5–10 repetări.
• Exerciții culcat–ridicat: din șezut la marginea patului → culcat lateral → revenire (3 repetări pe fiecare parte).
• Exerciții de respirație și relaxare: respirație diafragmatică lentă, pentru reducerea anxietății asociate cu amețeala.

---

Observații importante

• Programul trebuie făcut zilnic, chiar dacă la început amețeala se accentuează puțin (este normal, înseamnă că creierul se adaptează).
• Exercițiile se fac într-un mediu sigur (lângă un perete sau cu cineva aproape, pentru prevenirea căderilor).
• Dacă vertijul este pozițional (VPPB), se poate adăuga manevra Epley – dar aceasta trebuie făcută inițial de medic/kinetoterapeut.

Ce este Boala Parkinson?

Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă progresivă caracterizată prin scăderea dopaminei la nivel cerebral. Se manifestă prin:

• tremor de repaus,
• rigiditate musculară,
• bradikinezie (mișcări lente),
• tulburări de postură și echilibru,
• uneori tulburări cognitive și de dispoziție.
• Boala se datoreaza unei deficiente de substanta numita dopamina, produsa de celule speciale din creier. Cauzele lezarii acestor celule sunt inca insuficient elucidate.

Măsuri de protecție pentru pacient in maladia Parkinson

Pentru a reduce riscul de accidente și pentru a păstra independența cât mai mult timp:

• Adaptarea locuinței – îndepărtarea covoarelor și a obstacolelor, iluminat bun, bare de sprijin în baie.
• Încălțăminte stabilă – pantofi cu talpă antiderapantă, evitarea papucilor largi.
• Tehnici de prevenire a căderilor – mișcări lente, ridicare treptată din pat sau fotoliu, folosirea bastonului/cadrului dacă e necesar.
• Alimentație echilibrată – bogată în fibre și lichide pentru prevenirea constipației; mese regulate.
• Structurarea zilei – program ordonat pentru medicamente, mese și exerciții.

Gimnastică medicală utilă

Kinetoterapia are rol esențial în încetinirea pierderii funcționale:

• Exerciții pentru mobilitate: întinderi blânde, rotiri ale gâtului, umerilor, brațelor.
• Exerciții pentru echilibru: mers în linie dreaptă, ridicări pe vârfuri, exerciții pe o linie trasată.
• Exerciții de forță: cu greutăți mici, benzi elastice pentru tonus muscular.
• Exerciții respiratorii: pentru menținerea capacității pulmonare.
• Activități cu ritm și coordonare: dans, mers în ritmul muzicii, box terapeutic (Parkinson boxing).

👉 Se recomandă minimum 30 minute de activitate fizică adaptată zilnic sau de câteva ori pe săptămână.

Recuperare medicală

Recuperarea este multidisciplinară:

• Kinetoterapie – exerciții personalizate pentru mobilitate, echilibru și postură.
• Logopedie – pentru tulburările de vorbire și deglutiție.
• Terapie ocupațională – antrenarea gesturilor zilnice (îmbrăcat, scris, gătit).
• Suport psihologic – pentru anxietate și depresie.

Scopul recuperării este menținerea independenței și calității vieții cât mai mult timp.

Fitoterapie și tratamente naturiste

Fitoterapia nu poate înlocui tratamentul medicamentos (levodopa, agoniști dopaminergici etc.), dar poate completa abordarea globală:

• Ginkgo biloba – îmbunătățește microcirculația cerebrală și poate susține funcția cognitivă.
• Ceai verde – are antioxidanți (catechine) care pot proteja neuronii.
• Turmeric (curcumină) – cu efect antiinflamator și neuroprotector potențial.
• Vitamina D și Omega-3 – utile pentru sănătatea neuronală.
• Coenzima Q10 – antioxidant studiat în neuroprotecție.

⚠️ Acestea se folosesc doar ca adjuvant și cu acordul medicului, pentru a evita interacțiunile cu tratamentul standard.

Concluzie

Boala Parkinson nu poate fi vindecată, dar printr-un management corect – medicație, recuperare, exerciții fizice, adaptarea mediului de viață și terapii complementare – pacientul își poate păstra independența și o calitate a vieții bună pentru mai mulți ani.

Tratamentul naturist poate fi doar adjuvant la terapia medicamentoasă, iata câteva exemple de ceaiuri care pot fi folosite în Parkinson:

Exemple de ceaiuri utile în Boala Parkinson

1. Ceai verde
   • Conține antioxidanți (catechine) care pot proteja neuronii de stresul oxidativ.
   • Se recomandă 1–2 căni/zi, preferabil dimineața.
2. Ceai de ginkgo biloba
   • Îmbunătățește circulația cerebrală și poate sprijini memoria și concentrarea.
   • 1 cană/zi, dar cu prudență dacă pacientul ia anticoagulante (risc de sângerare).
3. Ceai de mușețel
   • Are efect relaxant și ajută la reducerea anxietății și a tulburărilor de somn.
   • Se poate bea seara.
4. Ceai de valeriană sau tei
   • Utile pentru insomnie și agitație.
   • 1 cană înainte de culcare.
5. Ceai de turmeric (curcumină)
   • Cu proprietăți antiinflamatoare și antioxidante.
   • Se poate combina cu piper negru (crește absorbția curcuminei).
6. Ceai de ghimbir
   • Stimulează circulația și poate reduce senzația de rigiditate.
   • Se bea dimineața sau la prânz, nu seara (are efect tonic).
7. Infuzie din flori de coada soricelului, zilnic 4-5 cani , in fiecare punindu-se 2 picaturi de suc de macris de padure(iepuresc).

⚠️ Atenție:

• Ceaiurile nu înlocuiesc tratamentul medicamentos.
• Pacienții trebuie să discute cu medicul înainte, pentru a evita interacțiunile (de exemplu, ginkgo și ghimbirul pot subția sângele și interfera cu tratamente anticoagulante).
• Se recomandă consum moderat, 1–2 căni pe zi dintr-un tip de ceai, alternând plantele.

Un angio RMN cerebral (angio-RMN sau RMN angiografic) poate fi făcut:

• Fără substanță de contrast – există tehnici speciale (TOF – time of flight, PC – phase contrast) care evidențiază fluxul sanguin și permit vizualizarea vaselor fără administrarea de gadolinium. Acestea sunt foarte utilizate pentru vasele cerebrale.
• Cu substanță de contrast (gadolinium) – anumite secvențe (CE-MRA – contrast enhanced magnetic resonance angiography) folosesc contrast intravenos pentru a obține imagini mai clare și pentru a vizualiza mai bine anomaliile vasculare (ex. malformații, anevrisme, stenoze).

👉 Deci, nu este obligatoriu cu contrast – multe angio-RMN-uri cerebrale standard se fac fără contrast, dar medicul poate recomanda contrast dacă e nevoie de detalii suplimentare.

Contrastul la angio-RMN cerebral se recomandă mai ales atunci când:

1. Se urmăresc vasele de calibru mic sau anomalii greu de diferențiat – contrastul crește vizibilitatea și precizia.
2. Se suspectează malformații arteriovenoase, fistule durale, tumori sau inflamații – contrastul ajută să se vadă raportul vaselor cu leziunea.
3. Evaluarea post-operatorie sau post-stent – pentru a verifica permeabilitatea vaselor după intervenții.
4. Situații în care tehnicile fără contrast (TOF, PC) nu dau imagini clare – de exemplu, la pacienți cu flux foarte lent sau neregulat.

În schimb, pentru:

• screening-ul anevrismelor,
• stenoze carotidiene sau intracraniene,
• evaluarea circulației cerebrale mari,

… de multe ori se preferă metoda fără contrast, pentru că e suficient de precisă și evită riscul administrării de gadolinium.

Angio RMN fără contrast vs cu contrast

Caracteristică	Angio-RMN fără contrast (TOF/PC)	Angio-RMN cu contrast (CE-MRA)
Necesitate contrast	Nu	Da (gadolinium)
Siguranță	Mai sigur (nu există riscul reacțiilor alergice sau al depunerilor de gadolinium)	Ușor risc alergic, contraindicat la insuficiență renală severă
Ce vizualizează mai bine	Arterele mari și medii, anevrisme, stenoze	Vase mici, malformații arteriovenoase, tumori, fistule, vase post-operatorii/stent
Calitatea imaginilor	Foarte bună în zone cu flux normal și constant	Superioară în zone cu flux lent, turbulent sau neregulat
Durata examinării	Mai lungă (tehnici de tip TOF/PC necesită timp)	Mai rapidă (contrastul scurtează achiziția imaginilor)
Indicații tipice	Screening anevrisme, stenoze carotidiene/intracraniene	Malformații vasculare, tumori, evaluare post-intervenție

👉 Pe scurt:

• Fără contrast = prima alegere pentru majoritatea cazurilor neurologice de rutină.
• Cu contrast = atunci când e nevoie de detalii suplimentare, vase mici, tumori, AVM, sau când imaginile fără contrast nu sunt clare.

In ce situații ar putea fi suficient fără contrast pentru un pacient obișnuit care merge la screening?

Un angio-RMN cerebral fără contrast este de obicei suficient atunci când:

• Se face screening pentru anevrism (de exemplu, la pacienți cu rude de gradul I cu anevrism cerebral).
• Se urmărește stenoza carotidiană sau intracraniană (ateroscleroză).
• Se evaluează arterele cerebrale mari (circulația poligonului Willis).
• Pacientul nu are antecedente de chirurgie vasculară cerebrală și nu e nevoie de vizualizare post-stent/grefă.
• Nu există suspiciune de tumoră sau malformație vasculară complexă.
• Pacientul are insuficiență renală sau alergie la gadolinium, caz în care contrastul nu se recomandă.

👉 Cu alte cuvinte: dacă scopul e doar să vezi dacă există anevrism, stenoză sau altă anomalie a vaselor mari, metoda fără contrast este standard și suficientă.

📌 Aspectul hipofizei mărite pe RMN (plan sagital, secvențe T1/T2)

1. Dimensiuni crescute
   • Hipofiza normală are înălțime maximă ~6–8 mm la femeia adultă și 8–10 mm la bărbat.
   • O hipofiză „mărită” apare cu înălțime >10–12 mm.
   • Pe planul sagital, glanda ocupă mai mult din șaua turcească și poate bombă peste diafragma sellae.
2. Conturul superior
   • Normal: concav sau drept.
   • În hipertrofie / adenom / hiperplazie: conturul devine convex în sus („domed superior margin”).
   • Dacă e foarte mare → poate comprima chiasma optică.
3. Semnalul
   • Pe T1 nativ: hipofiza are semnal intermediar, iar „bright spot-ul” neurohipofizei (lobul posterior) se vede hiperintens.
   • În adenom/hiperplazie: poate apărea o zonă izo- sau hipointensă pe T1.
   • Pe T2: semnal variabil (uneori hiperintens în adenoame).
4. Contrast (Gadolinium)
   • Hipofiza normală se captează rapid și uniform.
   • Adenoamele: captează mai lent, adesea neomogen → se vede ca o zonă hipocaptantă în raport cu țesutul normal.
   • Hiperplazia difuză: captare uniformă, dar cu volum crescut.
5. Efecte de masă
   • Extensie supraselară → comprimare chiasmă optică.
   • Extensie paraselară → deviere carotidă cavernă.
   • Extensie infraselară → remodelare podea selară.

---

✅ Pe scurt, pe RMN sagital hipofiza mărită apare ca o masă de volum crescut (>10 mm), cu contur superior convex, uneori cu extensie supraselară, semnal variabil pe T1/T2 și captare contrast diferențiată (uniformă dacă e hiperplazie, neomogenă dacă e adenom).

---

---

Cum arată o hipofiză mărită pe RMN sagital (T1, cu contrast)

1. Prezentare vizuală

Imaginea de mai sus ilustrează un RMN sagital T1 al regiunii hipofizare, probabil evidențiind o glandă anormal mărită, prin disproporția vizuală în raport cu șaua turcească și conturul convex superior.

---

2. Semne radiologice pe imagini sagittale T1/T1 cu contrast:

• Contur convex superior – hipofiza mărită prezintă un contur bombat în sus, spre regiunea supraselară. În perioada pubertă sau sarcină, aceasta poate fi fiziologică, dar la adulți nehunorați sugerează adesea adenom sau hiperplazie.
• Volum crescut – hipofiza poate depăși ~9 mm înălțime (femei adulte). În sarcină, poate ajunge până la 12 mm; valori mai mari sunt patologice.
• Captare de contrast:
  • Hiperplazie difuză → captare uniformă, dar cu volum mărit.
  • Adenoame → captare inegală, cu zone mai puțin intensificate (hipocaptante).
  • Hipofizită (inflamatorie) → hipercaptantă, cu prindere accentuată și extinsă local.
• Efecte mecanice de masă:
  • Extensie supraselară, compresie a chiasmei optice (risc vizual crescut).
  • Extensie paraselară sau remodelare osoasă a șeii turcești.

---

3. Context anatomico-fiziologic relevant:

• Pe secvențele T1 precontrast, lobul posterior (“bright spot”) este hiperatenuat. În glandă mărită (hiperplazie sau adenom), acest semn poate fi modificat sau deplasat.
• RMN-ul dedicat hipofizei include imagini sagittale și coronale T1 cu rezoluție ridicată și FOV (field-of-view) restrâns, cu și fără gadoliniu, plus secvențe dinamice după contrast.

---

Exemplu de descriere a unei hipofize mărite pe RMN sagital T1:

„Glanda hipofizară prezintă un volum crescut, cu contur superior convex și extindere supraselară ușoară. În secțiunile post-contrast, se observă captare neomogenă a gadoliniului, sugerând un proces intraglandular (posibil adenom macro). Posterior bright spot este prezent, dar ușor deviat superior.”

---

Concluzie

O hipofiză mărită pe RMN sagital T1 se evidențiază prin:

• volum mărit (înălțime >9–10 mm),
• contur convex superior,
• captare de contrast neomogenă (dacă e adenom) sau uniformă (dacă e hiperplazie),
• posibile extensii supraseleră cu compressie chiasmatică,
• modificări ale bright spot-ului hipofizar posterior.

Mai sus ai un carusel cu imagini MRV (Magnetic Resonance Venography) care redau tromboza de sinus venos cerebral:

• Prima imagine (VirtualMedStudent) evidențiază un sinus transvers stâng missing (“lipsește”), sugerând prezența trombozei.
• Următoarele imagini sunt secțiuni MRV care arată defecte de umplere, aberații anatomice și modificări sugestive de tromboză (sinusuri incomplete, zone fără flux vizibil).

1. Defect de umplere (“filling defect”)

Pe MRV, un segment de sinus cerebral afectat de tromboză nu se opacifiează — apare ca o zonă lipsă în fluxul venos normal. Astfel, sinusul afectat (de ex. transvers, sagital) “dispare” pe imagine, sugerând un cheag. Acesta este clar vizibil în prima imagine din carusel.
→ Semn întâlnit frecvent în trombozele acute.

2. Absenta “flow void” pe MRI

Pe secvențele T2 (și uneori T1) de MRI standard, venele normale apar cu intensitate scăzută (“flow void”) datorită fluxului rapid al sângelui. În tromboză, acest semn dispare: sinusul apare cu semnal ridicat sau lipsă completă a acestei zone întunecate.
Acesta este adesea un semnal indirect care sugerează tromboza și impune efectuarea MRV.

3. Empty delta sign (semnul delta gol)

Vizibil pe CT-venografii cu contrast, dar uneori și pe MRV — contrastul umple peretele sinusului dural, dar nu și lumenul (tromb) → se formează un triunghi cu centrul “gol” (delta) albit, înconjurat de margine contrastantă. Indicativ pentru tromboză în sinusuri durale, în special sinusul sagital superior.

4. Infarct venos și edem

Tromboza sinusală poate duce la edem venos (vasogenic) și infarct venos care apare în zone nearteriale și adesea hemoragic. Aceste modificări sunt mai bine vizibile pe MRI convențional (T2/FLAIR) și susțin suspiciunea imagistică. ● Adesea prezente concomitent cu defectul MRV.

5. Aspect “franjurat” și colaterale venoase (mai rar pe MRV)

Un articol de radiologie descrie un aspect “frayed” sau shaggy al sinusurilor și posibile venae collaterales, vizibile ca fluxuri alternative care drenă în jurul sinusurilor trombozate. Poate fi evidențiat mai ales pe secvențe contrast.

---

Exemple și explicații suplimentare

Semn MRV/MRI	Descriere
Defect de umplere pe MRV	Lipsa semnalului de flux în sinus, imagine „missing”; clar în prima imagine.
Fără flow void	Sinusul apare neintunecat pe T2, sugerând absența fluxului.
Empty delta sign	Triunghi luminos pe marginea sinusului, centrul „gol”; mai comun pe CT/CTV, dar poate fi observat pe MRV.
Infarct venos/edem	Zone edematoase sau hemoragice în teritoriul venos afectat.
Aspect shaggy/colaterale	Margini neregulate ale sinusurilor și apariția circulației colaterale.

---

Concluzie:

• MRV detectează defecte de umplere ale sinusurilor trombozate.
• În paralel, secvențele MRI arată lipsa flow void, edem sau infarct hemoragic, iar uneori și semnul “delta gol”.
• Interpretarea combinată între MRV și MRI este esențială pentru confirmarea trombozei de sinus venos cerebral.

Bolnava de 42 de ani cu trombofilie, face DVT apoi face tromboza venoasa cerebrala dupa 6 luni, trebuie sa ia anticoagulation pentru cat timp?

Cazul pe care îl descrii este unul cu risc trombotic crescut:

• pacientă tânără (42 ani),
• trombofilie cunoscută,
• două episoade trombotice venoase majore (DVT urmat, după 6 luni, de tromboză venoasă cerebrală).

📌 Recomandările ghidurilor (ACCP, AHA/ASA, ESO) sunt:

• Primul episod de VTE la un pacient cu factor de risc tranzitor → anticoagulare 3–6 luni.
• Dacă există trombofilie majoră sau VTE recurentă (mai ales în locații neobișnuite precum sinusuri venoase cerebrale) → anticoagulare pe termen nedefinit (long-term / lifelong), cu monitorizare periodică a riscului de sângerare.
• În tromboza venoasă cerebrală, ghidurile recomandă minim 3–6 luni la primul episod, dar în recurență sau trombofilie → anticoagulare permanentă.

👉 În concluzie:
Pentru pacienta ta cu trombofilie + DVT + CVT la 6 luni, indicația este de anticoagulare pe termen nelimitat (lifelong anticoagulation), dacă nu apar contraindicații majore (hemoragii severe, risc de sângerare foarte mare).

Ce modificari de laboratory apar in trombofilie?

În trombofilii (moștenite sau dobândite), modificările de laborator sunt specifice tipului de defect.

---

🔹 Trombofilii ereditare – teste și modificări:

1. Factor V Leiden
   • Mutatia G1691A în gena F5.
   • Se evidențiază prin test genetic sau prin test funcțional → rezistența la APC (Activated Protein C Resistance test).
2. Mutatia protrombinei (G20210A)
   • Determinată genetic.
   • Poate fi asociată cu niveluri mai mari de prothrombină.
3. Deficit de antitrombină (AT III)
   • Scăderea activității antitrombinei și/sau nivelului antigenic.
   • Rezultă activitate anticoagulantă endogenă redusă.
4. Deficit de Proteină C
   • Scăderea activității proteinei C și uneori a nivelului antigenic.
5. Deficit de Proteină S
   • Poate fi:
     • tip I: scade activitatea + antigenul total și liber,
     • tip II: scade doar activitatea,
     • tip III: scade proteina S liberă, antigenul total normal.
6. Nivel crescut de factor VIII (marker independent de risc trombotic).

---

🔹 Trombofilii dobândite:

1. Sindrom antifosfolipidic (SAPL)
   • Teste caracteristice:
     • Anticorpi anticardiolipinici (IgG/IgM),
     • Anticorpi anti-β2 glicoproteină I,
     • Lupus anticoagulant (test de coagulare → prelungire aPTT, dar care nu se corectează cu plasmă normală).
2. Hiperhomocisteinemia
   • Creșterea nivelului plasmatic de homocisteină (deficit de B12, B6, folat, mutația MTHFR).

---

🔹 Pe scurt:

• Deficit AT, C, S → scădere activitate/antigen.
• Factor V Leiden, mutația protrombinei → teste genetice.
• SAPL → anticorpi antifosfolipidici, lupus anticoagulant.
• Hiperhomocisteinemia → nivel crescut homocisteină.

În România, gestionarea sindromului de „failed back surgery syndrome” (FBSS) este adesea fragmentată, iar serviciile de reabilitare specializată sunt limitate . Totuși, abordările eficiente includ o combinație de tratamente conservatoare și miniminvazive, după cum urmează:

---

🎯 1. Management conservator și farmacologic

• Medicație: analgezice (NSAR), antiepileptice precum pregabalin, antidepresive, relaxante musculare și opioide (ex. tramadol, morfină în cazuri selectate).
• Fizioterapie și proceduri non‑invasive: kinetoterapie, stimulare electrică transcutanată (TENS), terapie comportamentală, exerciții progresive. Psihoterapia și relaxarea pot ajuta inclusiv la reducerea impactului psihologic al durerii cronice.

---

💉 2. Intervenții minim invazive

• Injecții epidurale și blocuri nervoase cu corticosteroizi pot oferi ameliorare temporară, adesea utilizate în combinație cu fizioterapia și exercițiile specifice.
• Epiduroscopia sau liza aderențelor epidurale (procedura Racz) – eliminarea țesutului cicatricial pentru a permite distribuirea optimă a analgezicelor și reducerea durerii radiculare .
• Ablare prin radiofrecvență (RFA) a nervilor medial‑ramifications în articulațiile facetate poate calma durerile de origine articulară pentru o perioadă între 3 și 15 luni .

---

⚡ 3. Neuromodulare: Stimulare a măduvei spinării

• Stimulator spinal implantabil (SCS): pentru pacienții care nu răspund la tratamentele precedente, se poate iniția un test cu sondă temporară externă timp de câteva zile. Dacă este eficient, se implantează permanent dispozitivul. Succes raportat: până la ~85 % când este folosit în primii 2 ani după debutul durerii, comparativ cu doar ~9 % dacă se amână 15 ani .

---

🛠️ 4. Re‑intervenție chirurgicală reparatorie

• În cazurile în care există recidivă de hernie de disc, pseudoartroză, stenoză recurentă sau instabilitate segmentară, poate fi considerată o intervenție chirurgicală corectivă: fuziune spinală, decomprimare sau facetectomie parțială.
• Succesul depinde mult de selecția pacientului și de calitatea intervenției – riscul de recidivă și complicații crește după multiple intervenții.

---

Situația în România

Conform unui ghid românesc publicat în 2021, în România:

• Reabilitarea prezentăază limitări majore: centrele specializate sunt puține, iar implicarea psihologică este adesea insuficient integrată în programul terapeutic.
• Există totuși interes academic și inițiative punctuale privind managementul FBSS, dar capacitatea sistemului medical local de a susține terapii integrate (neuromodulare, reabilitare interdisciplinară) rămâne limitată.

---

✅ Recomandări practice pentru România

Etapa	Ce ai putea face
Evaluare completă	RMN/CT recent, consult interdisciplinar (neurochirurgie, durere, psihologie, reabilitare)
Tratament pas cu pas	Începe cu medicamente + fizioterapie + load management + psihoterapie
Proceduri minim invazive	Dacă există aderențe sau durere articulară localizată, discută despre liza aderențelor și RFA
4. Neuromodulare	Dacă durerile persistă → evaluare pentru stimulator spinal
Reintervenție chirurgicală	Doar dacă există indicație clară și beneficii probabile din corecție chirurgicală

---

ℹ️ Alte aspecte suplimentare

• Suport psihologic: depresia și anxietatea sunt frecvent asociate cu FBSS și pot prelungi suferința. Tratamentul psihologic (comportamental, cognitiv etc.) este benefic în toate etapele.
• Fumatul, diabetul, osteoporoza: sunt factori care reduc rata de succes a reabilitării și vindecării osoase, fiind necesare optimizări medicale pre-tratament sau pre-chirurgie.
• Atenție la recrutarea în studii: terapiile experimentale precum administrația locală de anti‑TNF (ex. etanercept) sunt în stadii pilot și nu sunt disponibile în mod curent clinic larg .

---

🎯 Concluzie

Tratamentul FBSS în România este posibil dar frecvent fragmentat. Ideal este un plan multidisciplinar progresiv, care pornește de la măsuri conservatoare, trece prin tehnici minim invazive și poate culmina cu neuromodulare sau intervenții chirurgicale corective, doar acolo unde ar exista un beneficiu justificat.

Spondiloza lombară reprezintă un proces degenerativ al coloanei lombare (uzură a discurilor intervertebrale, articulațiilor și ligamentelor), care poate provoca durere de spate, rigiditate și uneori iradiere pe picioare (dacă există compresie nervoasă).

Tratamentul depinde de stadiu, simptome și de eventualele complicații (hernie de disc, stenoza canalului, instabilitate).

Tratament general recomandat

1. Măsuri igieno-dietetice și stil de viață

• Evitarea pozițiilor vicioase, a ridicării greutăților mari și a mișcărilor bruște.
• Menținerea unei greutăți corporale normale.
• Somn pe o saltea fermă.

2. Tratament medicamentos (la nevoie și pe perioade scurte)

• Antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, diclofenac, naproxen, etoricoxib etc.), în pusee dureroase.
• Miorelaxante (tolperisonă, tizanidină) pentru contractura musculară.
• Analgezice simple (paracetamol, metamizol).
• Infiltrații locale cu corticosteroid/anestezic dacă durerea e persistentă și legată de o articulație sau nerv.

3. Kinetoterapie și fizioterapie

• Exerciții de întărire a musculaturii paravertebrale și abdominale (corset natural al coloanei).
• Exerciții de stretching și mobilizare.
• Programe personalizate de gimnastică medicală.
• Proceduri fizioterapice: curenți TENS, ultrasunete, laser, masaj, termoterapie, hidrokinetoterapie.

4. Alte opțiuni

• Corset lombar în perioadele de durere acută (nu pe termen lung).
• Acupunctura, terapia manuală (chiropractică/fizioterapie specializată) – doar la specialiști cu experiență.
• În cazuri severe, când există compresiuni neurologice majore (pareze, incontinență), se ia în considerare tratamentul chirurgical.

Exemple de exerciții utile

• Podul: culcat pe spate, genunchii îndoiți, ridicarea bazinului.
• Întinderea genunchiului la piept: pentru relaxarea lombară.
• Exerciții McKenzie: extensii lombare blânde.
• Înotul (în special spate și liber).

Terapia TECAR (Transfer Energetic Capacitiv și Rezistiv) este o metodă modernă și eficientă de fizioterapie, utilizată în recuperarea medicală pentru a accelera procesele naturale de vindecare ale organismului. Tot mai prezentă în clinicile de reabilitare și centrele medicale, TECAR este apreciată atât de pacienți, cât și de specialiști pentru rezultatele rapide și durabile în tratarea durerii și inflamației.

Cum funcționează terapia TECAR?

TECAR utilizează un curent de înaltă frecvență (radiofrecvență) care acționează în profunzimea țesuturilor, generând căldură endogenă (internă) în zona afectată. Acest proces are ca efect:

• Stimularea circulației sangvine și limfatice
• Creșterea metabolismului celular
• Reducerea inflamației și edemului
• Ameliorarea durerii
• Accelerarea regenerării țesuturilor moi și osoase

Dispozitivul TECAR are două moduri de aplicare: capacitiv (pentru țesuturile moi, cum ar fi mușchii) și rezistiv (pentru structuri mai dense precum oasele, tendoanele, ligamentele).

Cine sunt candidații pentru terapia TECAR?

Terapia TECAR este potrivită pentru o gamă largă de afecțiuni și categorii de pacienți. Printre indicațiile frecvente se numără:

🔹 Afecțiuni musculo-scheletale:

• Dureri lombare, cervicale sau dorsale
• Contracturi musculare
• Tendinite, bursite
• Epicondilite (“cotul tenismenului”)
• Fasceite plantare
• Gonartroză, coxartroză (artroze ale genunchiului și șoldului)

🔹 Recuperare post-traumatică și post-operatorie:

• Entorse, luxații, întinderi musculare
• Fracturi (pentru accelerarea procesului de consolidare osoasă)
• Intervenții ortopedice (meniscectomie, ligamentoplastii etc.)

🔹 Afecțiuni neurologice sau reumatologice:

• Neuropatii periferice
• Poliartrită reumatoidă (în perioadele fără inflamație acută)
• Sciatică, hernie de disc (în faze non-acute)

🔹 Sportivi și persoane active:

• Pentru prevenirea accidentărilor
• Pentru refacere musculară după efort intens
• În recuperarea rapidă între competiții sau antrenamente

Cine NU ar trebui să urmeze terapia TECAR?

Există câteva contraindicații, iar terapia trebuie aplicată cu prudență sau evitată în următoarele cazuri:

• Sarcină
• Pacienți cu pacemaker (stimulator cardiac)
• Tumori maligne
• Infecții acute în zona tratată
• Tromboflebite active

Care sunt beneficiile față de alte terapii?

Comparativ cu electroterapia clasică (TENS, ultrasunete), TECAR are avantajul acțiunii în profunzime, fără a crea disconfort pacientului. Este o terapie non-invazivă, nedureroasă și poate fi integrată ușor într-un program de fizioterapie personalizat.

Concluzie

Terapia TECAR este o soluție de ultimă generație pentru cei care suferă de dureri musculo-scheletale, inflamații sau au nevoie de recuperare rapidă după traumatisme sau intervenții chirurgicale. Eficientă, sigură și adaptabilă, poate fi un real sprijin în redobândirea mobilității și calității vieții.

---

Te interesează dacă terapia TECAR este potrivită pentru tine?
Programează o consultație de specialitate pentru o evaluare personalizată!