Iată un plan practic de diagnostic și tratament pentru meralgia parestetica, structurat exact cum ar fi abordat într-un cabinet de neurologie:

🧠 I. Anamneză detaliată

Se investighează:

• Debutul simptomelor: brusc sau progresiv.
• Localizarea exactă: pe fața externă a coapsei (nu coboară sub genunchi).
• Tipul senzației: arsură, furnicături, amorțeală, hipersensibilitate.
• Factori declanșatori: purtarea de haine strâmte, statul în picioare, extensia coapsei.
• Factori amelioratori: slăbirea curelei, poziția șezând, scăderea presiunii abdominale.
• Antecedente: sarcină, obezitate, intervenții chirurgicale inghinale, diabet.

🩺 II. Examen clinic neurologic

1. Testare senzitivă:
   • Hipoestezie/parestezie pe fața anterolaterală a coapsei (de obicei în „petecul” dintre creasta iliacă și genunchi).
   • Sensibilitatea profundă și motorie sunt păstrate.
2. Semne provocatoare:
   • Semnul Tinel pozitiv la percuția punctului unde nervul iese sub ligamentul inghinal (aprox. 1–2 cm medial de spina iliacă anterosuperioară).
   • Durerea se poate accentua la extensia coapsei.

⚡️ III. Investigații

1. EMG + studii de conducere nervoasă
   • Confirma afectarea senzitivă a nervului cutanat femural lateral;
   • Exclude alte neuropatii (ex. radiculopatii lombare).
2. Ecografie nerv periferic (opțional)
   • Poate vizualiza locul compresiei.
3. RMN pelvin/lombar
   • Doar dacă există suspiciune de cauză secundară (masă, hernie, compresie retroperitoneală).

💊 IV. Tratament – abordare în etape

1. Măsuri conservatoare (primele 4–8 săptămâni):

• Evitarea îmbrăcămintei strâmte, curelelor, corsetelor.
• Pierderea în greutate (dacă e cazul).
• Ajustarea poziției în somn sau mers (evitarea extensiei bruște a șoldului).
• Repaus relativ (fără ortostatism prelungit).

2. Tratament medicamentos:

• Antialgice uzuale: paracetamol, AINS (ibuprofen, naproxen);
• Dacă persistă disesteziile:
  • Gabapentin / Pregabalin / Duloxetină / Amitriptilină (în doze mici, titrate lent);
• Vitamine neurotrope (B1, B6, B12) – adjuvant.

3. Fizioterapie / infiltrații:

• Infiltrație locală cu anestezic și corticosteroid la nivelul punctului de ieșire a nervului (eficace la mulți pacienți);
• Terapie fizicală: curenți TENS, laser, ultrasunet local, mobilizări ușoare.

4. Opțiuni chirurgicale (ultimă linie):

• Decompresia sau secționarea nervului – doar dacă durerea persistă >6 luni, severă și refractară la tratament conservator.

📈 V. Monitorizare

• Reevaluare la 4–6 săptămâni: se notează intensitatea durerii, aria de hipoestezie;
• Dacă ameliorarea este >50%, se continuă tratamentul conservator;
• Dacă simptomatologia persistă, se recomandă infiltrația ghidată ecografic.

💡 VI. Prognostic

• În majoritatea cazurilor (≈80%), simptomele se remit complet cu măsuri simple;
• Recidivele sunt rare dacă factorii de compresie sunt eliminați.

Meralgia parestetica (numită și nevralgia cutanată femurală laterală) este o afecțiune cauzată de compresia nervului cutanat femural lateral, un nerv senzitiv care trece prin partea superioară a coapsei.

🔹 Funcția nervului implicat

Nervul cutanat femural lateral transmite senzațiile de la pielea feței anterolaterale a coapsei, dar nu controlează mușchii. De aceea, meralgia parestetică provoacă simptome senzitive, fără afectare motorie.

🔹 Simptome caracteristice

Pacientul poate descrie:

• Arsură, furnicături sau amorțeală pe partea externă a coapsei;
• Durere superficială, uneori ascuțită, care se agravează la stat în picioare, mers sau purtarea hainelor strâmte;
• Senzația poate fi accentuată de extensia coapsei (de exemplu, când te ridici sau mergi);
• Nu există deficit de forță musculară.

🔹 Cauze frecvente

Compresia nervului apare, cel mai des, la trecerea lui sub ligamentul inghinal. Factorii favorizanți includ:

• Obezitatea sau creșterea rapidă în greutate;
• Îmbrăcăminte strâmtă, curele, centuri, echipamente medicale (corsete, veste);
• Sarcina;
• Cicatrici sau intervenții chirurgicale în regiunea inghinală;
• Diabet zaharat (poate crește sensibilitatea nervilor la compresie).

🔹 Diagnostic

• Anamneză și examen clinic – identificarea zonei de hipoestezie sau disestezie;
• EMG (electromiografie) și studii de conducere nervoasă pot confirma afectarea nervului cutanat femural lateral;
• Uneori, ecografia sau RMN-ul pelvin se folosesc pentru excluderea altor cauze (tumori, hernii, leziuni locale).

🔹 Tratament

1. Conservator (primă intenție):
   • Evitarea hainelor strâmte și a presiunii în zona inghinală;
   • Scădere ponderală dacă este cazul;
   • Analgezice și antiinflamatoare;
   • Medicație pentru durere neuropată – gabapentin, pregabalin, amitriptilină etc.;
   • Fizioterapie / infiltrații locale cu corticosteroizi sau anestezic.
2. Chirurgical (rar):
   • Indicat doar dacă durerea persistă peste 6–12 luni și nu răspunde la tratament conservator.
   • Se poate realiza decompresia sau secționarea nervului.

🔹 Prognostic

De obicei, este o afecțiune benignă și reversibilă, dacă factorul de compresie este înlăturat.
Totuși, la unii pacienți, disconfortul senzitiv poate persista pe termen lung.

🌿 TRATAMENTE NATURISTE ÎN BOALA PARKINSON

1. Mucuna pruriens (fasolea de catifea)

• Conține levodopa naturală, aceeași substanță activă din medicamentul clasic utilizat (Levodopa/Carbidopa).
• Poate reduce tremorul și rigiditatea musculară.
• Se utilizează sub formă de pulbere sau extract standardizat.
• Atenție: nu se administrează concomitent cu medicamentele cu levodopa fără supravegherea medicului — există risc de supradozaj.

2. Ginkgo biloba

• Îmbunătățește circulația cerebrală și oxigenarea țesutului nervos.
• Poate susține memoria, concentrarea și starea generală de energie.
• Doze: 120–240 mg/zi extract standardizat.
• Contraindicat la pacienții cu tratamente anticoagulante.

3. Curcumin (extract din turmeric)

• Puternic antiinflamator și antioxidant, poate proteja neuronii dopaminergici de degradare.
• Poate fi administrat ca supliment sau sub formă de ceai/condiment în mâncare.
• Absorbția este crescută dacă se administrează cu piperină (piper negru) și grăsimi sănătoase (ulei de măsline).

4. Resveratrol (din coaja strugurilor roșii, vin roșu, fructe de pădure)

• Stimulează mecanismele de protecție neuronală și reduce stresul oxidativ.
• Efecte posibile: reducerea rigidității musculare și a degradării neuronale.
• Se administrează sub formă de capsule sau prin consum regulat de fructe bogate în resveratrol.

5. Coenzima Q10

• Rol antioxidant și susținerea funcției mitocondriale.
• Poate îmbunătăți energia și reduce oboseala.
• Doze uzuale: 100–300 mg/zi.

6. Acizi grași Omega-3 (ulei de pește, semințe de in, nuci)

• Efect antiinflamator și neuroprotector.
• Pot îmbunătăți starea de spirit și funcția cognitivă.
• Doze: 1000–2000 mg EPA+DHA/zi.

7. Vitamina D3 și Calciul

• Nivelurile scăzute de vitamina D sunt frecvente în Parkinson.
• Suplimentarea poate ajuta la menținerea tonusului muscular și a sănătății oaselor.

8. Bacopa monnieri (Brahmi)

• Plantă ayurvedică folosită pentru îmbunătățirea memoriei și reducerea anxietății.
• Are efect adaptogen și antioxidant.
• Doze: 300–600 mg extract standardizat/zi.

9. Ceai verde (Camellia sinensis)

• Conține polifenoli (EGCG) cu efect neuroprotector și antioxidant.
• Poate sprijini metabolismul și energia zilnică.

10. Masaj, aromaterapie și acupunctură

• Pot reduce rigiditatea musculară, anxietatea și insomnia.
• Acupunctura s-a dovedit utilă în unele studii pentru reducerea tremorului.

⚠️ Recomandări importante:

• Toate tratamentele naturiste trebuie discutate cu medicul neurolog, mai ales dacă pacientul urmează terapie cu levodopa.
• Unele suplimente pot interacționa cu medicația (ex: Ginkgo cu anticoagulante, Mucuna cu levodopa).
• Eficiența variază între pacienți — scopul este ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții, nu înlocuirea tratamentului medical.

DIETA IN BOALA PARKINSON

1. PRINCIPII GENERALE

Alimentatia echilibrata are un rol important in mentinerea starii generale, a greutatii si a eficientei tratamentului medicamentos. – Este
recomandata o dieta variata, bogata in fructe, legume, cereale integrale, proteine slabe si grasimi sanatoase. – Se evita alimentele procesate, prajelile si excesul de zahar. 2.

APORTUL DE PROTEINE – Levodopa, principalul medicament utilizat, poate interactiona cu proteinele alimentare, reducand absorbtia intestinala. – Recomandare: limitarea proteinelor la masa de dimineata si pranz, si consumul lor seara. – Surse de proteine recomandate: peste, carne slaba, oua, lactate degresate, leguminoase.

3. FIBRE SI LICHIDE – Constipatia este frecventa in boala Parkinson. – Se recomanda 25-30 g de fibre pe zi si cel putin 1.5-2 litri de lichide zilnic. – Surse bune: legume, fructe, cereale integrale, seminte de in, tarate de grau.

4. GRASIMI SANATOASE – Acizii grasi
omega-3 pot avea efect antiinflamator si neuroprotector. – Surse: peste gras (somon, sardine, macrou), nuci, seminte de in, ulei de masline extravirgin.

5. VITAMINE SI MINERALE – Vitamina D si calciul: pentru sanatatea oaselor, mai ales la pacientii cu risc de osteoporoza. – Complexul de
vitamine B (in special B6, B12, folat): sprijina functia nervoasa. – Fierul: trebuie administrat la distanta de levodopa, deoarece reduce absorbtia acesteia.

6. ALIMENTE DE EVITAT – Alcoolul in exces, bauturile energizante, carnea procesata, grasimile saturate. – Excesul de sare trebuie evitat
daca exista hipertensiune arteriala.

7. SFATURI PRACTICE – Mese mici si frecvente (4-6/zi). –

Evitarea meselor copioase inainte de administrarea medicamentelor. – Stabilirea unui orar fix pentru medicamente si mese. – In caz de greata: mese usoare, evitarea mirosurilor puternice, ghimbir sau ceai de menta. – Daca exista disfagie (dificultate la inghitire), se recomanda alimente moi sau pasate, evitarea alimentelor uscate. 8. SUPLIMENTE – Coenzima Q10, vitamina E si antioxidanti naturali pot fi utili, dar trebuie discutati cu medicul. – Nu se recomanda suplimentele fara aviz medical.

CONCLUZIE

O dieta echilibrata, adaptata tratamentului si simptomelor individuale, poate
imbunatati semnificativ calitatea vietii pacientului cu boala Parkinson.

La o pacientă de 67 de ani care încă acuză bufeuri (valuri de căldură), conduita depinde de:

1. Istoricul medical și riscurile individuale
   • dacă pacienta are sau nu contraindicații pentru terapie hormonală (cancer mamar/uterin, tromboze, boli hepatice severe etc.);
   • severitatea simptomelor și impactul asupra calității vieții.
2. Opțiuni terapeutice

🔹 Terapia hormonală de substituție (THS)

• În general, ghidurile recomandă inițierea THS în perimenopauză sau în primii 10 ani după menopauză, înainte de 60 de ani.
• La 67 de ani, începerea unei terapii hormonale sistemice NU este recomandată de rutină, riscurile (cardiovasculare, tromboembolice, oncologice) depășind beneficiile.
• Dacă pacienta este deja pe THS și o tolerează bine, medicul poate lua în considerare continuarea în doze minime, cu reevaluare periodică.

🔹 Alternativa non-hormonală (prima alegere la această vârstă):

• ISRS/IRSN (paroxetină, venlafaxină, desvenlafaxină) – eficace pe bufeuri;
• Gabapentin sau pregabalin;
• Clonidină (mai rar folosită, efecte secundare);
• Fitoterapie (izoflavone de soia, extracte de trifoi roșu, cimicifuga) – eficacitate variabilă, dar unele paciente beneficiază.

🔹 Măsuri generale de stil de viață

• evitarea factorilor declanșatori (alcool, cafea, mese picante, camere supraîncălzite);
• exercițiu fizic regulat;
• menținerea unei greutăți normale;
• tehnici de relaxare, yoga, mindfulness.

👉 Conduită practică pentru medic:

1. Evaluarea completă a pacientei (istoric, comorbidități, tratamente, riscuri CV și oncologice).
2. Explicarea riscurilor THS și faptul că inițierea după 65 ani nu este recomandată.
3. Oferirea opțiunilor non-hormonale (antidepresive în doze mici, gabapentin, clonidină).
4. Recomandări de stil de viață și eventual suplimente pe bază de plante (cu mențiunea eficacității limitate).
5. Monitorizare periodică și ajustarea schemei în funcție de răspuns.

Algoritm simplu, schematic, de conduită pentru o pacientă de 67 de ani cu bufeuri persistente:

🔹 Algoritm decizional – bufeuri la femeie >65 ani

1. Evaluare inițială

• Istoric medical complet, comorbidități (HTA, cardiopatie, diabet, cancer mamar/uterin, tromboze, boli hepatice).
• Medicație curentă.
• Severitatea bufeurilor (scală de frecvență și impact asupra somnului/vieții).

⬇️

2. THS – este pacientă pe tratament hormonal deja?

• DA → reevaluare risc/beneficiu. Dacă bine tolerat și fără contraindicații majore, se poate continua doza minimă eficace cu monitorizare periodică (mamografie, TA, bilanț metabolic).
• NU → NU se inițiază THS sistemic după 65 ani (riscuri > beneficii).

⬇️

3. Opțiuni non-hormonale (prima linie la această vârstă)

• ISRS/IRSN în doze mici: paroxetină, venlafaxină, desvenlafaxină.
• Gabapentin / pregabalin.
• Clonidină (dacă alte opțiuni contraindicate sau ineficiente).

⬇️

4. Fitoterapie și măsuri generale

• Izoflavone de soia, trifoi roșu, cimicifuga (eficacitate variabilă, dar sigure la majoritatea pacientelor).
• Evitare factori declanșatori (alcool, cafea, alimente picante, camere calde).
• Activitate fizică regulată.
• Tehnici de relaxare (respirație, yoga, mindfulness).

⬇️

5. Monitorizare și follow-up

• Reevaluare la 6–12 luni.
• Ajustare tratament după răspuns.
• Screening regulat pentru cancer mamar, col uterin (dacă nu e histerectomizată), cardiovascular.

👉 În concluzie: la această pacientă, conduita optimă este non-hormonală, cu tratament simptomatic (antidepresive/gabapentin) + măsuri generale, și doar eventual continuarea unui THS existent, dacă riscurile sunt acceptabile.

La un pacient diabetic, senzația de fierbințeală/arsură la nivelul spatelui poate avea mai multe cauze:

• Neuropatie diabetică (cea mai frecventă) – arsură, furnicături, senzație de cald/rece, mai ales la nivelul picioarelor, dar uneori poate apărea și pe trunchi.
• Radiculopatie lombară sau toracală – compresie pe rădăcini nervoase (hernie de disc, spondiloză).
• Infecții cutanate (herpes zoster incipient, infecții bacteriene) – în special dacă e localizat și asociat cu erupție.
• Probleme vasculare sau musculare – mai rar descrise ca „fierbințeală”, dar posibile.

Ce se poate face:

1. Evaluare medicală – ideal la medic diabetolog + neurolog.
   • Control glicemic bun (hiperglicemia accentuează neuropatia).
   • Examen neurologic (reflexe, sensibilitate).
   • RMN/CT dacă există suspiciune de compresie nervoasă.
2. Tratament simptomatic (dacă e neuropatie diabetică):
   • Medicamente pentru durere neuropată: gabapentin, pregabalin, duloxetină, amitriptilină (în funcție de toleranță și contraindicații).
   • Vitamine B (B1, B6, B12) adjuvant.
   • Îngrijirea spatelui: fizioterapie, exerciții pentru coloană dacă e componentă musculoscheletală.
3. Măsuri generale:
   • Control strict al glicemiei.
   • Evitarea factorilor care agravează neuropatia (alcool, fumat).
   • Monitorizarea altor complicații diabetice.

👉 Important: dacă senzația e nouă, intensă, se agravează rapid sau apare cu slăbiciune, amorțeli sau erupție cutanată, ar fi bine să mergeți repede la medic pentru evaluare.

În epilepsie, recomandările dietetice depind mult de tipul de epilepsie, vârsta pacientului și contextul medical. Nu există o „dietă unică” pentru toți pacienții, dar pot fi oferite câteva principii generale și, acolo unde e cazul, mențiuni despre regimuri speciale:

Recomandări generale de dietă pentru pacienții cu epilepsie

1. Alimentație echilibrată:

• O dietă variată, bogată în legume, fructe, proteine de calitate (pește, carne slabă, ouă, lactate) și cereale integrale.
• Evitarea meselor foarte copioase seara, care pot afecta calitatea somnului.

2. Hidratare corectă:

• Consumul de apă suficient (1,5–2 L/zi la adult).
• Evitarea deshidratării, care poate favoriza crizele.

3. Evitarea substanțelor stimulante sau excitante:

• Cofeină (cafea, energizante, ceai negru/verde în exces).
• Ciocolată în cantități mari.
• Băuturi tip cola.
• Alcoolul este interzis.

4. Atenție la aditivii alimentari:

• Evitarea excesului de glutamat monosodic (MSG, „potențiator de aromă” din unele alimente procesate).
• Evitarea coloranților și conservanților artificiali în cantități mari.

5. Menținerea greutății corporale optime:

• Unele medicamente antiepileptice pot favoriza creșterea sau scăderea în greutate → regimul trebuie adaptat individual.

6. Diete speciale (în cazuri selectate, sub supraveghere medicală strictă):

• Dieta ketogenică clasică (foarte bogată în grăsimi, foarte săracă în carbohidrați) – utilizată în forme de epilepsie refractară, mai ales la copii.
• Dieta Atkins modificată sau dieta low glycemic index – variante mai flexibile, folosite uneori la adulți.
  ⚠️ Aceste diete NU se recomandă fără monitorizare medicală și nutrițională, pentru că pot da dezechilibre metabolice.

👉 Pentru pacienții cu forme comune de epilepsie, fără rezistență la tratament, nu e nevoie de o dietă specială, ci doar de un regim echilibrat și de evitarea factorilor stimulatori.

Se interzic:

• Conducerea de autovehicule (până la îndeplinirea criteriilor legale și medicale pentru redobândirea permisului).
• Activitățile în locuri periculoase: lucrul la înălțime, în apropierea apelor adânci, a surselor de foc, a instalațiilor electrice neprotejate sau a utilajelor aflate în funcțiune.
• Înotul în piscină sau în ape deschise.
• Baia în cadă (se recomandă doar duș, pentru a evita riscul de accident).

Se recomandă evitarea:

• Consumului de alcool.
• Băuturilor și alimentelor cu efect stimulant: cafea, ciocolată, băuturi tip cola sau energizante.
• Medicamentelor și substanțelor cu efect excitant asupra sistemului nervos (ex.: glutamat monosodic, piracetam, aminofilină).

Expunerea la stimuli vizuali:

• Privitul la televizor trebuie făcut de la o distanță corespunzătoare (cel puțin de 3–4 ori diagonala ecranului), într-o încăpere cu lumină ambientală (se evită contrastul puternic întuneric/lumină).
• La utilizarea computerului se recomandă ecrane LCD/LED cu timp de răspuns <5 msec.
• Se evită expunerea la stimulare luminoasă intermitentă (SLI): lumina stroboscopică din discoteci, reflexiile puternice ale zăpezii, privitul în șiruri de stâlpi sau copaci de pe marginea drumului atunci când călătoriți cu trenul sau mașina.

Igiena somnului:

• Este obligatoriu un somn de minimum 8 ore pe noapte.
• Se recomandă respectarea unui program regulat de somn și evitarea privării de somn, care poate favoriza crizele.

La o pacientă de 75 de ani cu cancer uterin, tratat cu chimioterapie și radioterapie pelvină, care acum „nu mai merge bine și nu are echilibru”, diagnosticul diferențial trebuie să fie larg, pentru că pot fi implicate mai multe mecanisme: oncologice, neurologice, ortopedice, metabolice.

🔹 Diagnostice diferențiale posibile

1. Cauze neurologice centrale (SNC)

• Metastaze cerebrale (în cerebel → ataxie, dezechilibru; în lobul frontal → tulburări motorii)
• Leucoencefalopatie postiradiere / postchimioterapie („chemo brain”)
• Accident vascular cerebral ischemic/hemoragic (risc crescut la pacient oncologic, mai ales dacă are și comorbidități vasculare)
• Metastaze medulare (compresiune medulară → tulburări de mers, echilibru, pareze, tulburări sfincteriene)

2. Cauze neurologice periferice

• Neuropatie periferică indusă de chimioterapie (vincristină, taxani, platine) → polineuropatie senzitivă sau senzitiv-motorie
• Radiculopatie lombosacrată postiradiere → plexopatie lombo-sacrată
• Mielopatie post-radioterapie (mai rară, dar posibilă, cu deficit motor progresiv)

3. Cauze ortopedice / musculoscheletale

• Osteoporoză / fracturi vertebrale postmenopauză + fragilizare osoasă prin tratamente oncologice
• Metastaze osoase pelvine sau vertebrale → durere + instabilitate de mers

4. Cauze metabolice / generale

• Anemie severă postchimioterapie → fatigabilitate, amețeală
• Tulburări electrolitice (hiponatremie, hipomagneziemie, hipocalcemie)
• Efecte adverse medicamentoase (opioide, benzodiazepine → amețeală, instabilitate)

🔹 Pași practici în evaluare

1. Examen neurologic complet → diferențiere central vs periferic
2. IRM cerebral + coloană lombosacrată → excludere metastaze cerebrale / medulare
3. EMG → dacă suspectăm polineuropatie chimiotoxică sau plexopatie post-radioterapie
4. Analize: hemoleucogramă, ioni (Na, K, Mg, Ca), funcție hepatică și renală
5. Examen oncologic → reevaluare status tumoral și eventual metastaze osoase

👉 În rezumat, la o pacientă oncologică cu dezechilibru și tulburări de mers trebuie să ne gândim în special la:

• metastaze cerebeloase / cerebrale,
• neuropatie de polichimioterapie,
• mielopatie / plexopatie post-iradiere,
• metastaze medulare sau osoase,
• AVC intercurent.

Daca se dovedeste a fi polineuropatie indusa de chimoterapie care ar fi tratamentul?

Dacă la această pacientă se confirmă polineuropatie periferică indusă de chimioterapie (CIPN – chemotherapy-induced peripheral neuropathy), tratamentul este în principal simptomatic și de suport, pentru că, din păcate, nu există încă un tratament curativ care să refacă nervii afectați.

🔹 Principii de tratament

1. Măsuri generale

• Discuție cu oncologul → ajustarea / schimbarea chimioterapiei dacă este încă în curs.
• Corectarea deficiențelor: vitamina B12, acid folic, vitamina D.
• Fizioterapie și kinetoterapie pentru menținerea mersului, a forței și echilibrului.

2. Tratament medicamentos simptomatic (pentru durere neuropată)

• Antidepresive inhibitoare recaptare serotonină–noradrenalină (SNRI):
  • Duloxetină (prima opțiune recomandată în ghiduri) 30–60 mg/zi.
• Anticonvulsivante pentru durere neuropată:
  • Gabapentin sau Pregabalin.
• Tramadol (sau alte opioide slabe) → doar dacă durerea este severă și refractară.
• AINS și paracetamol → de obicei ineficiente pe durerea neuropată, dar utile dacă există și dureri musculoscheletale.

3. Terapie adjuvantă

• Vitamine din complexul B (B1, B6, B12) – adesea folosite, chiar dacă dovezile sunt limitate.
• Acid alfa-lipoic (folosit și în neuropatia diabetică, cu unele studii și în CIPN).
• Topice locale: creme cu capsaicină sau lidocaină pentru zone dureroase bine delimitate.

4. Reabilitare

• Kinetoterapie și fizioterapie (exerciții de echilibru, mers asistat, întărirea musculaturii).
• Dispozitive de mers (baston, cadru) pentru prevenirea căderilor.
• Educație pentru protecția picioarelor (scăderea sensibilității → risc de traumatisme, arsuri).

🔹 În concluzie

• Tratamentul de bază pentru durerea neuropată CIPN este duloxetina.
• Alternativ sau complementar: gabapentin, pregabalin.
• Se asociază măsuri de reabilitare și suport vitaminic.
• Monitorizare atentă, pentru că la vârstnici riscul de cădere este mare.

Iată un tabel comparativ cu liniile de tratament pentru polineuropatia de chimioterapie (CIPN):

🩺 Tratamentul polineuropatiei de chimioterapie

Linie de tratament	Medicamente / Intervenții	Observații
Prima linie	Duloxetină 30–60 mg/zi	Cea mai bună evidență clinică (ghiduri ASCO, ESMO). Ameliorează durerea neuropată. Atenție la efecte secundare: greață, somnolență, HTA.
A doua linie	– Gabapentin (300–2400 mg/zi) – Pregabalin (75–300 mg/zi)	Folosite dacă duloxetina nu este tolerată sau este ineficientă. Pot da somnolență, amețeli, edeme.
A treia linie	– Tramadol (± paracetamol) – Opioide slabe	Rezervate cazurilor severe, refractare. La vârstnici → risc de confuzie, constipație, dependență.
Adjuvante	– Vitamine B1, B6, B12 – Acid alfa-lipoic – Creme cu capsaicină 8%, plasturi cu lidocaină	Dovezi moderate. Pot fi folosite ca suport.
Non-farmacologic	– Kinetoterapie și exerciții de echilibru – Fizioterapie – Dispozitive de mers (baston, cadru) – Educație pentru protecția picioarelor	Scad riscul de cădere și cresc independența pacientului.

👉 Esențial:

• Duloxetina este prima alegere.
• Dacă nu merge → gabapentin/pregabalin.
• Opioidele se evită pe cât posibil.
• Suplimente + reabilitare sunt întotdeauna utile ca suport.

La un pacient cu gastric sleeve (chirurgie bariatrică), tratamentul pentru lombalgie trebuie ales cu atenție, pentru că există risc crescut de:

• ulcerații și gastrită (stomac mai mic, sensibilizat postoperator)
• malabsorbție a unor medicamente
• sângerări digestive

🔹 Medicamente de evitat sau folosit cu mare prudență

1. AINS (antiinflamatoare nesteroidiene):
   • ibuprofen, naproxen, diclofenac, ketoprofen, piroxicam
   • risc mare de ulcer, gastrită, hemoragii → mai ales fără protecție gastrică
   • chiar și aspirina în doze mici poate crește riscul de sângerare
2. Corticosteroizi orali (în cure lungi):
   • pot irita mucoasa gastrică, favorizează ulcerele
3. Opioide orale puternice:
   • risc de constipație severă și greață (pacientul bariatric are tranzit modificat)

🔹 Alternative mai sigure

• Paracetamol (acetaminofen) → prima linie pentru durere
• Relaxante musculare (cu prudență, pe termen scurt): tizanidină, ciclobenzaprină, metocarbamol
• Opioide slabe (tramadol) – doar la nevoie, doze mici, perioade scurte
• Adjuvante pentru durere neuropată dacă e cazul: gabapentin, pregabalin, duloxetină
• Infiltrații locale / terapii fizioterapeutice → foarte utile pentru a evita medicația sistemică

🔹 Recomandări practice

• Dacă totuși este absolut necesar AINS → numai doze minime, scurt timp, obligatoriu cu IPP (omeprazol, esomeprazol) și sub strictă supraveghere.
• Monitorizare atentă pentru simptome digestive (durere, arsură, melena).
• Se preferă tratament multimodal non-farmacologic (kinetoterapie, fizioterapie, masaj, infiltrații).

Iată un protocol simplificat pentru tratamentul lumbagiei la pacient cu gastric sleeve – gândit practic, pas cu pas:

🩺 Protocol tratament lombalgie – pacient cu gastric sleeve

🔹 Pasul 1: Măsuri non-farmacologice (de preferat inițial)

• Repaus relativ (nu la pat complet)
• Kinetoterapie adaptată
• Fizioterapie (TENS, ultrasunete, masaj blând)
• Aplicare locală de căldură sau gheață (în funcție de fază acută/subacută)

🔹 Pasul 2: Analgezice de primă intenție

✅ Paracetamol (1 g x 3/zi, max 3 g/zi) – sigur pentru stomac.

🔹 Pasul 3: Adjuvante

• Relaxante musculare (scurt timp, dacă spasm muscular intens):
  • Tizanidină 2–4 mg x 2–3/zi
  • Metocarbamol sau Ciclobenzaprină
• Durere neuropată asociată (radiculopatie):
  • Gabapentin, Pregabalin
  • Duloxetină

🔹 Pasul 4: Opioide slabe (doar dacă durerea e severă, refractară)

• Tramadol (oral sau combinat cu paracetamol) – cure scurte, monitorizare pentru greață/constipație.

❌ Medicamente de EVITAT (sau folosite doar în ultimă instanță)

• AINS (ibuprofen, diclofenac, naproxen, ketoprofen, piroxicam): risc mare de ulcer și sângerare după gastric sleeve.
• Aspirină în doze mari (în doze mici cardioprotectoare doar dacă e absolut necesar, și cu IPP).
• Corticosteroizi orali prelungiți – cresc riscul de ulcer.

🔹 Ultima linie (dacă durerea e rezistentă)

• Infiltrații locale cu corticosteroid/anestezic (epidurale sau paravertebrale) – evită expunerea digestivă.
• Consult ortoped / neurolog / neurochirurg dacă deficit neurologic sau durere persistentă.

👉 Principiu-cheie: la pacientul cu gastric sleeve, se evită AINS și corticosteroizii orali, se preferă paracetamol + adjuvanți + infiltrații + fizioterapie.