Cum apare hipofiza marita pe RMN sagital?

📌 Aspectul hipofizei mărite pe RMN (plan sagital, secvențe T1/T2)

  1. Dimensiuni crescute
    • Hipofiza normală are înălțime maximă ~6–8 mm la femeia adultă și 8–10 mm la bărbat.
    • O hipofiză „mărită” apare cu înălțime >10–12 mm.
    • Pe planul sagital, glanda ocupă mai mult din șaua turcească și poate bombă peste diafragma sellae.
  2. Conturul superior
    • Normal: concav sau drept.
    • În hipertrofie / adenom / hiperplazie: conturul devine convex în sus („domed superior margin”).
    • Dacă e foarte mare → poate comprima chiasma optică.
  3. Semnalul
    • Pe T1 nativ: hipofiza are semnal intermediar, iar „bright spot-ul” neurohipofizei (lobul posterior) se vede hiperintens.
    • În adenom/hiperplazie: poate apărea o zonă izo- sau hipointensă pe T1.
    • Pe T2: semnal variabil (uneori hiperintens în adenoame).
  4. Contrast (Gadolinium)
    • Hipofiza normală se captează rapid și uniform.
    • Adenoamele: captează mai lent, adesea neomogen → se vede ca o zonă hipocaptantă în raport cu țesutul normal.
    • Hiperplazia difuză: captare uniformă, dar cu volum crescut.
  5. Efecte de masă
    • Extensie supraselară → comprimare chiasmă optică.
    • Extensie paraselară → deviere carotidă cavernă.
    • Extensie infraselară → remodelare podea selară.

Pe scurt, pe RMN sagital hipofiza mărită apare ca o masă de volum crescut (>10 mm), cu contur superior convex, uneori cu extensie supraselară, semnal variabil pe T1/T2 și captare contrast diferențiată (uniformă dacă e hiperplazie, neomogenă dacă e adenom).


https://image1.slideserve.com/2152992/mri-of-normal-pituitary-gland-n.jpg

Cum arată o hipofiză mărită pe RMN sagital (T1, cu contrast)

1. Prezentare vizuală

Imaginea de mai sus ilustrează un RMN sagital T1 al regiunii hipofizare, probabil evidențiind o glandă anormal mărită, prin disproporția vizuală în raport cu șaua turcească și conturul convex superior.


2. Semne radiologice pe imagini sagittale T1/T1 cu contrast:

  • Contur convex superior – hipofiza mărită prezintă un contur bombat în sus, spre regiunea supraselară. În perioada pubertă sau sarcină, aceasta poate fi fiziologică, dar la adulți nehunorați sugerează adesea adenom sau hiperplazie.
  • Volum crescut – hipofiza poate depăși ~9 mm înălțime (femei adulte). În sarcină, poate ajunge până la 12 mm; valori mai mari sunt patologice.
  • Captare de contrast:
    • Hiperplazie difuză → captare uniformă, dar cu volum mărit.
    • Adenoame → captare inegală, cu zone mai puțin intensificate (hipocaptante).
    • Hipofizită (inflamatorie) → hipercaptantă, cu prindere accentuată și extinsă local.
  • Efecte mecanice de masă:
    • Extensie supraselară, compresie a chiasmei optice (risc vizual crescut).
    • Extensie paraselară sau remodelare osoasă a șeii turcești.

3. Context anatomico-fiziologic relevant:

  • Pe secvențele T1 precontrast, lobul posterior (“bright spot”) este hiperatenuat. În glandă mărită (hiperplazie sau adenom), acest semn poate fi modificat sau deplasat.
  • RMN-ul dedicat hipofizei include imagini sagittale și coronale T1 cu rezoluție ridicată și FOV (field-of-view) restrâns, cu și fără gadoliniu, plus secvențe dinamice după contrast.

Exemplu de descriere a unei hipofize mărite pe RMN sagital T1:

„Glanda hipofizară prezintă un volum crescut, cu contur superior convex și extindere supraselară ușoară. În secțiunile post-contrast, se observă captare neomogenă a gadoliniului, sugerând un proces intraglandular (posibil adenom macro). Posterior bright spot este prezent, dar ușor deviat superior.”


Concluzie

O hipofiză mărită pe RMN sagital T1 se evidențiază prin:

  • volum mărit (înălțime >9–10 mm),
  • contur convex superior,
  • captare de contrast neomogenă (dacă e adenom) sau uniformă (dacă e hiperplazie),
  • posibile extensii supraseleră cu compressie chiasmatică,
  • modificări ale bright spot-ului hipofizar posterior.

Cum apare tromboza de sinus venos cerebral pe MRV?

https://www.virtualmedstudent.com/images/cerebral_sinus_thrombosis_MRV_transverse_sinus.jpg
https://www.spandidos-publications.com/article_images/etm/5/1/ETM-05-01-0233-g03.jpg
https://d3i71xaburhd42.cloudfront.net/3f4a7fb99a7483c6bd29835c6e51731b0708380b/5-Figure3-1.png
https://d3i71xaburhd42.cloudfront.net/3f4a7fb99a7483c6bd29835c6e51731b0708380b/2-Figure1-1.png

Mai sus ai un carusel cu imagini MRV (Magnetic Resonance Venography) care redau tromboza de sinus venos cerebral:

  • Prima imagine (VirtualMedStudent) evidențiază un sinus transvers stâng missing (“lipsește”), sugerând prezența trombozei.
  • Următoarele imagini sunt secțiuni MRV care arată defecte de umplere, aberații anatomice și modificări sugestive de tromboză (sinusuri incomplete, zone fără flux vizibil).

1. Defect de umplere (“filling defect”)

Pe MRV, un segment de sinus cerebral afectat de tromboză nu se opacifiează — apare ca o zonă lipsă în fluxul venos normal. Astfel, sinusul afectat (de ex. transvers, sagital) “dispare” pe imagine, sugerând un cheag. Acesta este clar vizibil în prima imagine din carusel.
→ Semn întâlnit frecvent în trombozele acute.

2. Absenta “flow void” pe MRI

Pe secvențele T2 (și uneori T1) de MRI standard, venele normale apar cu intensitate scăzută (“flow void”) datorită fluxului rapid al sângelui. În tromboză, acest semn dispare: sinusul apare cu semnal ridicat sau lipsă completă a acestei zone întunecate.
Acesta este adesea un semnal indirect care sugerează tromboza și impune efectuarea MRV.

3. Empty delta sign (semnul delta gol)

Vizibil pe CT-venografii cu contrast, dar uneori și pe MRV — contrastul umple peretele sinusului dural, dar nu și lumenul (tromb) → se formează un triunghi cu centrul “gol” (delta) albit, înconjurat de margine contrastantă. Indicativ pentru tromboză în sinusuri durale, în special sinusul sagital superior.

4. Infarct venos și edem

Tromboza sinusală poate duce la edem venos (vasogenic) și infarct venos care apare în zone nearteriale și adesea hemoragic. Aceste modificări sunt mai bine vizibile pe MRI convențional (T2/FLAIR) și susțin suspiciunea imagistică. ● Adesea prezente concomitent cu defectul MRV.

5. Aspect “franjurat” și colaterale venoase (mai rar pe MRV)

Un articol de radiologie descrie un aspect “frayed” sau shaggy al sinusurilor și posibile venae collaterales, vizibile ca fluxuri alternative care drenă în jurul sinusurilor trombozate. Poate fi evidențiat mai ales pe secvențe contrast.


Exemple și explicații suplimentare

Semn MRV/MRIDescriere
Defect de umplere pe MRVLipsa semnalului de flux în sinus, imagine „missing”; clar în prima imagine.
Fără flow voidSinusul apare neintunecat pe T2, sugerând absența fluxului.
Empty delta signTriunghi luminos pe marginea sinusului, centrul „gol”; mai comun pe CT/CTV, dar poate fi observat pe MRV.
Infarct venos/edemZone edematoase sau hemoragice în teritoriul venos afectat.
Aspect shaggy/colateraleMargini neregulate ale sinusurilor și apariția circulației colaterale.

Concluzie:

  • MRV detectează defecte de umplere ale sinusurilor trombozate.
  • În paralel, secvențele MRI arată lipsa flow void, edem sau infarct hemoragic, iar uneori și semnul “delta gol”.
  • Interpretarea combinată între MRV și MRI este esențială pentru confirmarea trombozei de sinus venos cerebral.

Anticoagulare pe termen nedefinit in tromboza de sinus venos cerebral

Bolnava de 42 de ani cu trombofilie, face DVT apoi face tromboza venoasa cerebrala dupa 6 luni, trebuie sa ia anticoagulation pentru cat timp?

Cazul pe care îl descrii este unul cu risc trombotic crescut:

  • pacientă tânără (42 ani),
  • trombofilie cunoscută,
  • două episoade trombotice venoase majore (DVT urmat, după 6 luni, de tromboză venoasă cerebrală).

📌 Recomandările ghidurilor (ACCP, AHA/ASA, ESO) sunt:

  • Primul episod de VTE la un pacient cu factor de risc tranzitor → anticoagulare 3–6 luni.
  • Dacă există trombofilie majoră sau VTE recurentă (mai ales în locații neobișnuite precum sinusuri venoase cerebrale) → anticoagulare pe termen nedefinit (long-term / lifelong), cu monitorizare periodică a riscului de sângerare.
  • În tromboza venoasă cerebrală, ghidurile recomandă minim 3–6 luni la primul episod, dar în recurență sau trombofilieanticoagulare permanentă.

👉 În concluzie:
Pentru pacienta ta cu trombofilie + DVT + CVT la 6 luni, indicația este de anticoagulare pe termen nelimitat (lifelong anticoagulation), dacă nu apar contraindicații majore (hemoragii severe, risc de sângerare foarte mare).

Ce modificari de laboratory apar in trombofilie?

În trombofilii (moștenite sau dobândite), modificările de laborator sunt specifice tipului de defect.


🔹 Trombofilii ereditare – teste și modificări:

  1. Factor V Leiden
    • Mutatia G1691A în gena F5.
    • Se evidențiază prin test genetic sau prin test funcțional → rezistența la APC (Activated Protein C Resistance test).
  2. Mutatia protrombinei (G20210A)
    • Determinată genetic.
    • Poate fi asociată cu niveluri mai mari de prothrombină.
  3. Deficit de antitrombină (AT III)
    • Scăderea activității antitrombinei și/sau nivelului antigenic.
    • Rezultă activitate anticoagulantă endogenă redusă.
  4. Deficit de Proteină C
    • Scăderea activității proteinei C și uneori a nivelului antigenic.
  5. Deficit de Proteină S
    • Poate fi:
      • tip I: scade activitatea + antigenul total și liber,
      • tip II: scade doar activitatea,
      • tip III: scade proteina S liberă, antigenul total normal.
  6. Nivel crescut de factor VIII (marker independent de risc trombotic).

🔹 Trombofilii dobândite:

  1. Sindrom antifosfolipidic (SAPL)
    • Teste caracteristice:
      • Anticorpi anticardiolipinici (IgG/IgM),
      • Anticorpi anti-β2 glicoproteină I,
      • Lupus anticoagulant (test de coagulare → prelungire aPTT, dar care nu se corectează cu plasmă normală).
  2. Hiperhomocisteinemia
    • Creșterea nivelului plasmatic de homocisteină (deficit de B12, B6, folat, mutația MTHFR).

🔹 Pe scurt:

  • Deficit AT, C, S → scădere activitate/antigen.
  • Factor V Leiden, mutația protrombinei → teste genetice.
  • SAPL → anticorpi antifosfolipidici, lupus anticoagulant.
  • Hiperhomocisteinemia → nivel crescut homocisteină.

Tratament “Failed Back Syndrome” in Romania

În România, gestionarea sindromului de „failed back surgery syndrome” (FBSS) este adesea fragmentată, iar serviciile de reabilitare specializată sunt limitate . Totuși, abordările eficiente includ o combinație de tratamente conservatoare și miniminvazive, după cum urmează:


🎯 1. Management conservator și farmacologic

  • Medicație: analgezice (NSAR), antiepileptice precum pregabalin, antidepresive, relaxante musculare și opioide (ex. tramadol, morfină în cazuri selectate).
  • Fizioterapie și proceduri non‑invasive: kinetoterapie, stimulare electrică transcutanată (TENS), terapie comportamentală, exerciții progresive. Psihoterapia și relaxarea pot ajuta inclusiv la reducerea impactului psihologic al durerii cronice.

💉 2. Intervenții minim invazive

  • Injecții epidurale și blocuri nervoase cu corticosteroizi pot oferi ameliorare temporară, adesea utilizate în combinație cu fizioterapia și exercițiile specifice.
  • Epiduroscopia sau liza aderențelor epidurale (procedura Racz) – eliminarea țesutului cicatricial pentru a permite distribuirea optimă a analgezicelor și reducerea durerii radiculare .
  • Ablare prin radiofrecvență (RFA) a nervilor medial‑ramifications în articulațiile facetate poate calma durerile de origine articulară pentru o perioadă între 3 și 15 luni .

⚡ 3. Neuromodulare: Stimulare a măduvei spinării

  • Stimulator spinal implantabil (SCS): pentru pacienții care nu răspund la tratamentele precedente, se poate iniția un test cu sondă temporară externă timp de câteva zile. Dacă este eficient, se implantează permanent dispozitivul. Succes raportat: până la ~85 % când este folosit în primii 2 ani după debutul durerii, comparativ cu doar ~9 % dacă se amână 15 ani .

🛠️ 4. Re‑intervenție chirurgicală reparatorie

  • În cazurile în care există recidivă de hernie de disc, pseudoartroză, stenoză recurentă sau instabilitate segmentară, poate fi considerată o intervenție chirurgicală corectivă: fuziune spinală, decomprimare sau facetectomie parțială.
  • Succesul depinde mult de selecția pacientului și de calitatea intervenției – riscul de recidivă și complicații crește după multiple intervenții.

Situația în România

Conform unui ghid românesc publicat în 2021, în România:

  • Reabilitarea prezentăază limitări majore: centrele specializate sunt puține, iar implicarea psihologică este adesea insuficient integrată în programul terapeutic.
  • Există totuși interes academic și inițiative punctuale privind managementul FBSS, dar capacitatea sistemului medical local de a susține terapii integrate (neuromodulare, reabilitare interdisciplinară) rămâne limitată.

✅ Recomandări practice pentru România

EtapaCe ai putea face
Evaluare completăRMN/CT recent, consult interdisciplinar (neurochirurgie, durere, psihologie, reabilitare)
Tratament pas cu pasÎncepe cu medicamente + fizioterapie + load management + psihoterapie
Proceduri minim invaziveDacă există aderențe sau durere articulară localizată, discută despre liza aderențelor și RFA
4. NeuromodulareDacă durerile persistă → evaluare pentru stimulator spinal
Reintervenție chirurgicalăDoar dacă există indicație clară și beneficii probabile din corecție chirurgicală

ℹ️ Alte aspecte suplimentare

  • Suport psihologic: depresia și anxietatea sunt frecvent asociate cu FBSS și pot prelungi suferința. Tratamentul psihologic (comportamental, cognitiv etc.) este benefic în toate etapele.
  • Fumatul, diabetul, osteoporoza: sunt factori care reduc rata de succes a reabilitării și vindecării osoase, fiind necesare optimizări medicale pre-tratament sau pre-chirurgie.
  • Atenție la recrutarea în studii: terapiile experimentale precum administrația locală de anti‑TNF (ex. etanercept) sunt în stadii pilot și nu sunt disponibile în mod curent clinic larg .

🎯 Concluzie

Tratamentul FBSS în România este posibil dar frecvent fragmentat. Ideal este un plan multidisciplinar progresiv, care pornește de la măsuri conservatoare, trece prin tehnici minim invazive și poate culmina cu neuromodulare sau intervenții chirurgicale corective, doar acolo unde ar exista un beneficiu justificat.

Tratamentul Spondilozei Lombare pe intelesul tuturor

Spondiloza lombară reprezintă un proces degenerativ al coloanei lombare (uzură a discurilor intervertebrale, articulațiilor și ligamentelor), care poate provoca durere de spate, rigiditate și uneori iradiere pe picioare (dacă există compresie nervoasă).

Tratamentul depinde de stadiu, simptome și de eventualele complicații (hernie de disc, stenoza canalului, instabilitate).

Tratament general recomandat

1. Măsuri igieno-dietetice și stil de viață

  • Evitarea pozițiilor vicioase, a ridicării greutăților mari și a mișcărilor bruște.
  • Menținerea unei greutăți corporale normale.
  • Somn pe o saltea fermă.

2. Tratament medicamentos (la nevoie și pe perioade scurte)

  • Antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, diclofenac, naproxen, etoricoxib etc.), în pusee dureroase.
  • Miorelaxante (tolperisonă, tizanidină) pentru contractura musculară.
  • Analgezice simple (paracetamol, metamizol).
  • Infiltrații locale cu corticosteroid/anestezic dacă durerea e persistentă și legată de o articulație sau nerv.

3. Kinetoterapie și fizioterapie

  • Exerciții de întărire a musculaturii paravertebrale și abdominale (corset natural al coloanei).
  • Exerciții de stretching și mobilizare.
  • Programe personalizate de gimnastică medicală.
  • Proceduri fizioterapice: curenți TENS, ultrasunete, laser, masaj, termoterapie, hidrokinetoterapie.

4. Alte opțiuni

  • Corset lombar în perioadele de durere acută (nu pe termen lung).
  • Acupunctura, terapia manuală (chiropractică/fizioterapie specializată) – doar la specialiști cu experiență.
  • În cazuri severe, când există compresiuni neurologice majore (pareze, incontinență), se ia în considerare tratamentul chirurgical.

Exemple de exerciții utile

  • Podul: culcat pe spate, genunchii îndoiți, ridicarea bazinului.
  • Întinderea genunchiului la piept: pentru relaxarea lombară.
  • Exerciții McKenzie: extensii lombare blânde.
  • Înotul (în special spate și liber).